Ce înseamnă „leru-i ler” și cum deosebim un colind autentic de un kitsch: interviu cu fondatorul ansamblului „Anton Pann”, Constantin Răileanu (Partea II)

20 decembrie 2016

Așa cum v-am promis ieri, revenim cu partea a II-a a interviului cu fondatorul ansamblului Anton Pann, dr. Constantin Răileanu, etnomuzicolog, în care vom afla cum deosebim un colind autentic de un kitsch, ce înseamnă „leru-i ler”, dar și câteva detalii despre concertul de joi seara de la Cinema Pro.

Ansamblul vocal-instrumental de muzică veche „Anton Pann” abordează un repertoriu de muzică veche românească din secolele XVII-XIX și a fost înființat în primăvara anului 2003 la inițiativa câtorva studenți de la Universitatea Națională de Muzică și de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. Scopul ansamblului este să reînvie vechea muzică românească, religioasă şi laică, și s-o readucă în atenția publicului.

Vedeți în continuare ce ne-a mai spus Constantin Răileanu:

PedagoTeca: În ce alte spații se mai cântă colinde? Din ce zonă provine acest obicei?

Constantin Răileanu: În mod uzual, colindele sunt cântate pe la casele gospodarilor de către cetele de colindători. În prezent, colindele-cântece de stea sunt cântate și în Biserică, iar pe scenele de spectacol sunt regăsite și cele religioase și cele laice.

6

Sabin Penea – vioara

Colindele nu provin dintr-o zonă anume. Colindul se regăsește în mai toate comunitățile umane, cu diferențele de rigoare date de loc, obicei etc., un exemplu este în islam unde copiii merg cu ocazia sărbătorii nașterii profetului sau de Ramazan Bayram când copiii musulmani umblă din casă în casă și primesc dulciuri și alte daruri specifice, iar cântecul de stea se regăsește în mai toate comunitățile creștine, exemplu fiind Grecia sau țările din Vest.

PedagoTeca: Prin ce se deosebesc colindele românești de la o zonă la alta?

Constantin Răileanu: Deosebiri majore nu prea există de la o zonă la alta în spațiul românesc. Putem să le deosebim uneori după anumite construcții melodice specifice unei regiuni sau alteia, uneori prin instrumentele folosite (taragotul nu se regăsește în Moldova, spre exemplu), prin regionalismele folosite în text sau unele obiceiuri care sunt specifice doar unei zone, neregăsindu-se în altele (de exemplu căiuții moldovenești nu se regăsesc în zona Târnavelor), dar majoritatea obiceiurilor coincid ca tematică și idee centrală.

7

PedagoTeca: Prin ce se deosebesc colindele cântate acum 100-200 și chiar mai multe sute de ani față de colindele cântate azi? Prin ce se explică și cum s-a ajuns la aceste diferențe?

Constantin Răileanu: Este cam dificil să vorbim de cum erau colindele acum 200 de ani. Putem vorbi de cum erau ele acum 100 de ani, deoarece avem înregistrări și ne putem face o idee despre acest gen și cum era el interpretat atunci. Ce ne-au rămas de acum 200 de ani sunt majoritatea cântece de stea/colinde cu subiect religios ce au fost notate pe neume de proveniență bizantină, cea mai veche colecție fiind cea a lui Anton Pann – Cântece de stea.

5

Andrei Zamfir – baglama (lauta cu gat lung)

Ce putem observa ca diferență este stilul componistic, melodica utilizată. Se apropie mai mult de stilul bisericesc (o tendință ce a revenit astăzi și e tot mai mult utilizată de colindătorii profesioniști, din spațiul bisericesc sau laic), ornamentație bogată, melodia mai dezvoltată.

Diferențele apar odată cu occidentalizarea Principatelor Române în secolul al XIX-lea și devin mai evidente în perioada comunistă când se încuraja discursul laic în detrimentul celui religios.

În această perioadă, melodica devine simplă, tinde mai mult spre o reducere la formule primare ce au fost ideologizate ca reprezentative pentru cultura românească și în special pentru sărbătorile de iarnă când erau interpetate.

13

Alexandru Stoica – oud (lauta cu gat scurt)

Astăzi, poate fi observat un curios amestec de ideologie de proveniență laico-socialisto-capitalisto-comunistă adică idei eronate despre reprezentări laice ale valorilor culturale românești cu un pietism religios exacerbat ce duce în cealaltă extremă, rezultatul fiind tot o denaturare și distorsionare a valorilor reale.

PedagoTeca: Prin ce se deosebesc colindele cântate în stil bizantin de cele corale sau de cele cântate de diverși cântăreți la modă?

Constantin Răileanu: În primul rând deosebirile sunt de limbaj muzical utilizat. Cântăreții de strană utilizează limbajul modal de sorginte bizantină când interpretează colinde religioase în timp ce aranjamentele pe mai multe voci pentru coruri utilizează un limbaj tonal mult simplificat pe orizontală dar dezvoltat pe verticală.

Este ca și cum am vorbi în engleză sau în franceză. Nicio limbă nu e rea doar că diferă cel care vorbește și cel care receptează mesajul.

Unora le plac colindele armonizate-corale, altora le plac cele psaltice/bizantine.  Putem să le diferențiem prin ethos cel mult. La fel este și când ne referim la interpreții de folclor.

Citește și: Mândria de a fi român demonstrată de elevii claselor primare de la Colegiul Naţional Jean Monnet din Ploieşti FOTO

 

Diferă însă când colindul este transformat în mijloc de apariție la TV sau pe scene fără scopul inițial de a transmite un mesaj. Când este dezbrăcat de sens colindul devine doar o banală unealtă ce nu mai transmite nimic. Și un astfel de fenomen poate fi observat în spațiul muzicilor la modă.

PedagoTeca: Ce înseamnă „leru-i ler” sau alte expresii frecvente din colinde? Ce rol au ele?

Constantin Răileanu: Deși au existat tendințe în cercetarea românească de a explica fantezist proveniența lui Ler de la un oarecare rege mitic Ler Împărat, realitatea este mai puțin poetică. În spațiul ecclesiastic, în perioada secolelor XII-XIV, apare o modă în Constantinopolul bizantin, între compozitorii vremii, de a îmbogăți și a înfrumuseța linia melodică, de a dezvolta, de a extinde cântările transformându-le în veritabile concerte cu momente de virtuozitate solistică.

14

Constantin Raileanu – voce, percutie (daire), dirijor, orchestrator

O metodă foarte utilizată și, ulterior, păstrată până în prezent, este aceea de a introduce momente solistice fără un text poetic anume ci doar utilizând silabe de tipul TE_RI_REM; RE_RU_REM; RE_RI_RE; RE_RU_RE sau TE_NE_NA; NE_NE_NA; Acest obicei a fost preluat și de otomani care pronunțau TE_LI_LEM; LE_LU_LE; LE_RU_REM; etc. Acest tip de silabe va intra și în muzica obișnuită când se dorea completarea unui fragment melodic cu text, dar în lipsa textului poetic se utilizau aceste silabe.

Limba română având un alt tip de pronunție decât cea greacă sau cea turcă, a preluat acest model dar a transformat silabele în LER_U-i_LER; de menționat că acest fenomen de transformare se petrece doar în spațiul ne-ecclesiastic în rândurile celor needucați care reproduceau după ureche ceea ce se cânta la strană unde cântarea fiind în limba greacă, singurele silabe mai ușor de reprodus erau acestea. Spun că doar în spațiul ne-ecclesiastic și a celor needucați, deoarece psalții (maeștrii cântăreți de strană) și hanende (maeștrii interpreți cu vocea) știau care erau silabele corecte.

11

Ghassan Bouz – percutii (bendir, darbuka, riq, cajon)

După cum spuneam, rolul acestor silabe era de a completa un fragment melodic (refren) sau de a dezvolta o idee melodică (în cazul unui peșrev vocal – un fel de uvertură dintr-o suită otomană, se cânta de obicei instrumental, dar când se adăuga voce era cântat cu silabele menționate mai sus la otomani), iar în colind au intrat ca o formă de refren sau de completare a ideii melodice pentru a ieși numărul de silabe.

PedagoTeca: Cum deosebim un colind autententic de un kitsch?

Constantin Răileanu: În primul rând după mesajul pe care îl transmite. Un colind/cântec de stea va face referire clară la momentul Nașterii Mântuitorului Hristos și va folosi un limbaj specific spațiului teologic. Un colind laic, dar care reflectă o tradiție reală, va face referire la concepte ce reflectă activitățile comunității agrare transcenzând spațiul și timpul fără a face trimiteri la elemente din realitatea imediată ca mașină, bani la loto, săniuța zboară, iubirea neîmpărtășită, etc.

Kitsch-ul în colind apare cel mai des prin adaptări și transformări ale unor colinde străine de ethosul local și în care nu se regăsește nimeni în mod real. Este cazul hit-ului Jingle Bells ajuns la noi ca Zurgălăi, zurgălăi care nici măcar în țările din Vest nu este un colind ci doar un cântec de iarnă. Și aici exemplele pot continua.

15657901_1538299562853107_1227281701_o

PedagoTeca: Spuneți-ne câte ceva despre colindele cântate de Ansamblul Anton Pann pe care le vom putea auzi la concertul de joi. Am observat că folosiți și instrumente muzicale. Ce ne puteți spune despre folosirea acestora în colind?

Constantin Răileanu: Colindele pe care le vom interpreta în concertul de pe 22 decembrie 2016, sunt colinde dinainte de 1900, preluate din colecții de folclor sau manuscrise, notate cele mai multe în neume bizantine. Am observat că publicul deplânge lipsa unui repertoriu de colinde autohtone dar care să fie gândite în genul concertului de Crăciun din Viena. Așa s-a născut ideea de a construi un concert de colinde tradiționale, autentice, multe nemaicântate până de curând, și pe care le-am aranjat pentru orchestră simfonică astfel încât publicul să se simtă ca la Viena dar să se regăsească în aceste bijuterii sonore și să descopere din nou ethosul propriu acestui spațiu.

Folosim o combinație inedită de instrumente utilizate în orchestra clasică de factură vestică și instrumente de factură estică ce au fost utilizate sute de ani și la noi până pe la sfârșitul secolului al XIX-lea când prin procesul de occidentalizare s-a renunțat la un bogat tezaur cultural ce ne lega de Orient și care a produs un hiatus în tradiția și cultura românească până în prezent.

Colindul, în mod obișnuit, este însoțit și de instrumente ca fluier, tobă, dairea, trompetă, clopoței, ș.a., fără a le regăsi pe toate într-un singur grup (cu excepția momentelor de spectacol).

Având în vedere conceptul special pe care am construit acest concert de colinde, am introdus instrumente mai multe, însă fără a știrbi cu ceva melodia sau frumusețea colindului. Dimpotrivă, am urmărit ca instrumentele să ajute și să evidențieze mesajul colindului precum și frumusețea melodică.

Pentru a vă convinge de cele ce am afirmat, vă așteptăm alături de noi pe 22 decembrie 2016, orele 19.30 la sala CinemaPro să vă colindăm!

Citiți și prima parte a interviului: Originea, evoluția și semnificația colindului: interviu cu etnomuzicologul Constantin Răileanu, fondatorul ansamblului „Anton Pann” (Partea I), în care veți afla care este rolul colindătorilor și în ce alte momente ale anului se mai colindă, în afară de Crăciun.

 

Iată și câteva momente de la repetițiile pentru concertul de joi:

(2449 vizualizari)

Apreciază pagina de Facebook PedagoTeca.ro:


Articole inrudite