Unul dintre cei mai erudiți români din toate timpurile, Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost domn al Moldovei, enciclopedist, etnograf, geograf, filosof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. La 11 iulie 1714, a fost primit, la propunerea lui Leibniz (marele matematician și filosof german), în Academia Regală Prusacă de la Berlin, principele român fiind desemnat șef al Secțiunii de orientalistică a renumitului forum științific european.
Mai jos enumerăm câteva elemente esențiale ale personalității primului academician român:
- Bun cunoscător a șapte limbi de circulație la acea vreme, Dimitrie Cantemir fost primul turcolog şi arabist din lume, precum şi primul traducător al Coranului.
- Ca savant enciclopedist, filosof, muzician, diplomat și om politic, a construit un pod al cunoaşterii între Occident şi Orient.
- A pus bazele evoluționismului și cauzalității în istorie prin Istoria creșterii și descreșterii Imperiului otoman.
- Susține teza etnogenezei cu argumente știintifice prin Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, unde afirmă unitatea și latinitatea limbii române, lansând totodată pentru prima oară în țara noastră conceptul că limba română are patru dialecte.
- Pune bazele filosofiei prin Compendiul sistemului logicei generale.
- Importanta lui Dimitrie Cantemir are pentru noi o valență în plus, el fiind primul autor care ne-a lăsat o monografie a Moldovei, acea Descriptio Moldaviae, scrisă cu o acuratețe și o precizie care îi uimește chiar și pe geografii de azi. Prin această lucrare, pune bazele etnografiei și geografiei.
Citește și: Radu Gyr – condamnat la moarte de către comuniști pentru o poezie
- Întemeietorul literaturii române prin Istoria ieroglifică – roman realist, pamflet politic, prima creație beletristică din literatura noastră.
- După ce a fost nevoit să părăsească tronul Moldovei, în 1711, Dimitrie Cantemir devine senator şi unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai lui Petru cel Mare în probleme de politică orientală a Imperiului Rus.
După o prolifică activitate științifică, se stinge din viaţă, la 21 august 1723, la moşia sa Dimitrievka şi este înmormântat în biserica construită de el la Moscova. Astfel s-a încheiat viaţa uneia dintre cele mai mari personalităţi ale culturii şi spiritualităţii româneşti de la hotarul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. În 1935, osemintele distinsului cărturar au fost aduse în ţară şi înhumate la biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
Astăzi, la 300 de ani distanță, Academia de Științe din Berlin își arată prețuirea față de savantul și domnitorul român, găzduind bustul acestuia la loc de cinste alături de erudiții germani.
Autor: P. Manișor
