Bullying-ul, o problema majoră in România

Bullying-ul din școli plasează România pe locul 3 la nivel European în privința acestui fenomen, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Mai mult, aproape 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegi, potrivit unui studiu efectuat la nivel național.

Potrivit raportului OMS, incidența violenței în școli crește odată cu vârsta elevilor, cea mai mare rată a agresiunilor fiind înregistrată în rândul tinerilor cu vârsta de 15 ani, cu un procent de 23%.

„La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%”, potrivit aceluiași raport al Organizatiei Mondiale a Sănătății

  Ce înseamnă bullying

În majoritatea situațiilor, copiii sunt expuși mai multor forme de bullying în același timp: fizic (îmbrâncire, deposedare de obiecte, lovire; verbal – insulte, umiliri, intimidări), relațional (zvonuri, situații stânjenitoare, bârfe, excluderi) și online (mesaje, filme, imagini cu conținut defăimător, jignitor, umilitor)

  Cauzele apariției bullying-ului

Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar şi de ceea ce copiii văd acasa, la parinți. Ca urmare a acestui lucru, 6 din 10 copii cresc cu o formă de violență fizică sau emoțională. Părinții de multe ori, isi umilesc copii și îi forțează să facă anumite lucruri. Îi determină astfel să devină agresori pentru a stârni admiraţie. Copii agresorilor cred că prin violență stârnesc admiratie si frică.

Cum depistăm bullying-ul

Dacă un copil este jignit, îmbrâncit, tachinat sau lovit în nenumărate ori este un caz de bullying. Ca părinți, cel mai simplu e să-i observăm pe copii în curtea școlii, aceasta din urmă reprezintă viața în afara familiei.

Cum prevenim bullying-ul

Dacă în familie aveți un copil în postura de victimă încurajați-l sa stea departe de colegii violenți, să răspundă cu un compliment pentru a-l descuraja pe agresor, sa ceară sprijinul învățătoarei, dirigintelui, profesorului, consilierului școlar pentru a găsi împreună soluții de a stopa aceste situații de agresiune fizică si verbală.

Dacă în familie aveți copil in postura de agresor învățați-l să își gestioneze frustrările, cum să-și exprime nemulțumirile și așteptările de la ceilalți. Este recomandat să discutați despre  postura în care se expune și consecințele grave a faptelor sale. Îl puteți orienta spre activități sportive care să-l ajute în a se autodisciplina și să elimine toate emoțiile negative și frustrările.

 Cum reacționăm?

Implicarea părinților în această privință este esențială, precum și ruperea confortului indiferenței colegilor de clasa: abuzatorul trebuie identificat, denunțat si comportamentul său respins de grup, astfel încât presiunea socială sa cadă asupra comportamentului negativ, mai degrabă decât despre victimă. Luați atitudine indiferent daca aveti un copil agresor sau agresat. Un copil care nu știe să se apere poate recurge la violență fizică și verbală. Puteți interveni cu un ton calm, împăciuitor, la început, și apelați la un specialist sau un profesor din cadrul școlii pentru a sta de vorbă.

În România, ne confruntăm cu o lipsă masivă de specialiști (psihologi) în instituțiile de învățământ. În momentul de față, în țara noastră, există un psiholog la 800 de elevi.

Citește și Primul proiect de prevenire a hărțuirii în școli lansat de Poliția Capitalei