POVESTE DE CRĂCIUN/Prahova: Fă Rai din ce ai – lecţia de viaţă predată în paşi de dans de o actriţă din Ploieşti

„Fă Rai din ce ai” şi „iubirea salvează suflete” sunt noţiuni pe care o mână de fete „dyafane” din Ploieşti, cu vârste între 4 şi 16 ani, le învaţă sub bagheta Dianei Uţă-Ionescu, care le coordonează într-o lume a artei, a bucuriei, o lume plină de culoare şi energie pe care are grijă să o împletească deseori cu realitatea mai dură a vieţii.

Diana este actriţă a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti şi, la fel de important, ea este, prin şcoala sa de dans – „Dya Fun” – artist-mentor care modelează caractere prin implicarea copiilor pe care îi coordonează în proiecte sociale, care au menirea de a le arăta acestora realităţi sociale pe care poate nici nu le bănuiesc.

„Unul dintre motto-urile mele este ‘Fă Rai din ce ai’. Pe asta mă bazez şi aşa le învăţ pe fete. Le învăţ că, dacă vor să fie aplaudate la scenă, trebuie să înveţe să-şi aplaude rivalele din concursuri. Înainte să aştepţi să primeşti un cadou de la Moş Crăciun, trebuie să înveţi să dăruieşti un cadou”, explică Diana.

Vezi și Rumba congoleză, unul dintre cele mai influente genuri ale muzicii şi dansului african, are statut protejat de UNESCO

Atunci când fetiţele „dya-fun” nu sunt pe scene ale unor concursuri naţionale şi internaţionale, în lupta permanentă de a câştiga premii şi locuri pe podium, sunt implicate în proiecte cu caracter social.

„Arta, bucuria, energia şi timpul oferit sunt cele mai frumoase cadouri nepalpabile. Noi donăm obiecte şi produse, dar şi bucurie prin actul artistic. Încerc să le învăţ pe fete că primeşti exact ceea ce oferi. Eu le explic: ai acasă patru geci, trebuie să dai măcar una sau două, pentru că sunt copii care nu au niciuna. Nu poate exista bucurie deplină dacă nu împarţi din prea plinul şi bucuria ta”, mai spune coordonatoarea fetelor.

La un moment dat, pe fondul pandemiei, ea a vrut să oprească proiectul din cauza numărului extrem de scăzut de copii care mai veneau la lecţiile de dans. Era greu şi financiar şi cu organizarea cursurilor. Dansul nu se poate preda, nici învăţa în sistem online. Este nevoie de prezenţă fizică, de emoţie, de graţie, de privire… E nevoie să fii în sală cu trupul şi cu sufletul.

„Am fost la un pas să cedez, să închid Şcoala ‘Dya- Fun’. Aveam un nod în gât şi lacrimi în ochi când am luat decizia şi când m-am dus în faţa fetelor la ultima repetiţie. Ceva s-a întâmplat în sală. Nu ştiu exact… Fetiţele mele, mamele lor, emoţia transmisă, feţele triste ale micuţelor reflectate în oglinda sălii de lucru, toate la un loc mi-au schimbat decizia. M-am dus la acel antrenament cu ideea fixă că e ultima întâlnire şi am plecat de acolo încărcată de energie şi cu agenda de repetiţii completată pentru perioada următoare. A fost dorinţa lor, a fetiţelor, a fost curajul meu şi mai ales încrederea părinţilor că ne va fi bine tuturor dacă rămânem în echipă şi respectăm toate măsurile de protecţie anti-COVID. Vă vine să credeţi că dezinfectez fiecare copil când intră în sală, că şterg frenetic fiecare obiect atins, că am desenat pe parchet locuri fixe pentru a păstra distanţa? Fetiţele, chiar dacă unele sunt micuţe, au înţeles că trebuie să respectăm toate normele sanitare ca să rămânem sănătoase şi să putem lucra. Au fost mai disciplinate decât foarte mulţi adulţi. Le iubesc chiar şi pentru această seriozitate. Dacă grupele au rămas ‘în viaţă’, a început marea provocare: participarea la spectacole şi concursuri de unde au venit şi premiile: 12 premii de locul I, dar şi marele trofeu al unei competiţii naţionale”, îşi aduce aminte Diana.

Unele dintre cele mai puternice emoţii au fost trăite când fetiţele, însoţite şi coordonate de profesoara lor, au mers la 20 de familii defavorizate care trăiesc pe dealurile comunei Seciu.

„N-am să le uit uimirea şi lacrimile din ochi. Atunci le-am lăsat pe fetiţele mele să intre în casele acelor copii, să vadă exact cum trăiesc ei fără net, fără grup sanitar în casă, fără televizor, fără uşă la intrare, fără pat. Le-am adus cu picioarele pe pământ. Le-am lăsat pe fete să deschisă uşa, să care pungile, să le prezinte jucăriile, să le măsoare hăinuţele, să se pozeze cu ei. Le vedeam feţele când ieşeau din casele acelea sărăcăcioase. Se vedeau mirarea, uimirea, jena că nu şi-au imaginat niciodată că se poate trăi şi atât de modest. Le-am scos din ‘puful’ răsfăţului de acasă şi le-am aşezat în faţa unei realităţi dure. Şi-au învăţat lecţia”, ne-a explicat Diana.

Vezi și Annemarie Marian: Dansul îi ajută pe copii să fie mai sociabil, mai încrezători. Galerie foto!

În plus, copiii pe care îi coordonează au primit anul acesta şansa de a-şi aprecia bunicii mai mult şi de a fi recunoscători pentru ei, după ce au vizitat un cămin de bătrâni cărora le-au dăruit bucurie prin dans.

„Acum, pe data de 19 decembrie, vom avea spectacolul de Crăciun pentru copiii cu diabet. Am identificat cazurile sociale care au nevoie de ajutor. Fetiţele mele (cele mai mari), când vor primi cadoul cu dulciuri de la Moş Crăciun, îl vor dona copiilor din sală. Cele mici vor interpreta un dans având în mâini câte o jucărie de pluş. La finalul dansului, jucăria va fi dăruită copiilor bolnavi din sală. Tot în cadrul spectacolului care este realizat în parteneriat cu Consiliul Judeţean Prahova şi Asociaţia Diabeticilor din Prahova, vom dona copiilor diagnosticaţi cu diabet 8 aparate pentru măsurarea glicemiei şi 800 de lamele”, ne dezvăluie Diana.

Diana şi elevele ei vor încheia anul în această atmosferă magică, învăţând împreună să zâmbească, să danseze şi să ofere iubire şi bucurie.

Sursa: agerpres.ro