Așa sună, pentru unii, reacția la creșterea normei profesorilor de la 18 la 20 de ore. Pentru cine nu cunoaște sistemul din interior, „munca la catedră” pare o joacă: ceva între vacanțe, pauze și lecții ușoare.
Dar pentru Maurizia Nicoară, profesor debutant, realitatea arată complet diferit. Nu idealizată, nu filtrată – ci spusă exact așa cum este: cu oboseală, răbdare și mult mai multă muncă decât s-ar crede.
Cum am ajuns profesor fără să-mi doresc asta?
„Doamna, de mică ați vrut să fiți profesoară?”
Aceasta este o întrebare pe care am primit-o de câteva ori din partea elevilor mei, de-a lungul scurtei mele experiențe de până acum. De fiecare dată am răspuns cu „nu, nu mi-am dorit să devin profesoară”, ca mai apoi să văd pe chipurile câtorva dintre ei o uimire de parcă se treziseră cu o palmă peste față. Aproape că suna jignitor răspunsul meu.
Totuși, acesta este adevărul. Nu mi-am dorit, dar asta am devenit cu ajutorul copiilor care simțeau că e ceva în mine care îi face să îmi spună cu ușurință lucruri despre ei, înțelegeau ce le explicam la clasă, mă luau în brațe în timpul pauzelor și aveau chiar și rezultate școlare.
Bun, până aici totul pare roz, incredibil, și parcă aud pe câțiva chicotind în sinea lor cu gândul: „Știam eu că e simplu să fii profesor! Stai la catedră, predai două idei, toată lumea te apreciază.”
Dar acesta este doar vârful aisbergului.
Ce face, de fapt, un profesor în fiecare zi?
Mediez conflictele din clasele cu elevi-problemă. Încerc să îi fac pe copiii care vor să renunțe la școală să se mai gândească la această decizie. Pe unii din gimnaziu sau liceu îi învăț să citească. Pe alții, să scrie.
Încerc să nu îi las în urmă pe cei care sunt mai buni la învățătură din cauza celor care au nevoie de ajutor specializat. Dedic toată atenția mea celor care vor să îmi spună ce au făcut în weekend. Mă impun în fața celor care vor să îmi deranjeze ora. Trag la răspundere pe cei care refuză să coopereze într-un fel sau altul. Explic de ce am acordat o anumită notă pe care o consideră nedreaptă. Fac liniște prin a anula zumzăitul din clasă.
Toate acestea în timp ce încerc să predau lecția de zi, în 50 de minute. Și toate acestea se întâmplă constant, de luni până vineri.
Ce înseamnă „după program” pentru un profesor?
Ajunsă acasă spre seară, mănânc rapid și încep să lucrez pentru a doua zi. Planific. Corectez teme sau teste. Mă gândesc ce activități aș putea face la clasă astfel încât să fie interesante. Mă prinde ora 23:00 când termin cu toate, închid laptopul și mă culc. Apoi o iau de la capăt.
Când ești profesor debutant, este greu să îți administrezi timpul eficient până te obișnuiești cu materia, devenind stăpân pe ceea ce faci la clasă.
„Știai în ce te bagi.” Chiar așa?
Bineînțeles că îmi veți spune: „Și ce? Știai în ce te bagi.” Adevărul este că nu am știut.
Primul an în învățământ a fost un șoc, iar în primele două luni m-am întors acasă plângând, având în cap ideea să renunț. Totuși, de ce am rămas?
Pentru că mi-am dorit să culeg roadele după un an școlar. Așa că mi-am suflecat mânecile și am continuat. A meritat tot efortul.
Fiecare an e o provocare nouă
Fiecare an școlar este diferit. Provocările sunt noi. Și niciodată nu știi ce te așteaptă. Dar încă mai am răbdare. Încă mai fac față sistemului de învățământ. Încă mai sper că lucrurile se vor mai îndrepta, într-un fel sau altul.
A fi profesor este o chemare.
Îi vei vedea pe unii cum reușesc să se descurce în viață, iar pentru alții vei plânge, întrebându-te ce va fi de ei mai târziu. Cu toate că le dorești tuturor binele, exemplele de acasă și anturajele au un rol decisiv în viețile adolescenților.
A fi profesor: realitatea din spatele clopoțelului
A fi profesor este o meserie care îți deschide ochii cu privire la realitatea din jur.
Îți vei pune multe întrebări. Vei primi puține răspunsuri. Te vei gândi de o sută de ori zilnic dacă faci ceea ce trebuie pentru ei. Dacă asta îți dorești să faci până la pensie, știind că o poți duce mai bine și în altă parte.
Meseria aceasta te învață să îți ceri iertare atunci când greșești. Da, ți se greșește mult și ție. Elevii vin cu fel de fel de probleme de comportament. Dar înveți să ierți și să înțelegi că uneori trebuie să îi lași să se dea cu capul de pragul de sus pentru a realiza propriile greșeli.
Am vrut să devin profesoară? Nu.
Dar regretam dacă nu luam această decizie.