Aveam 18 ani și o valiză mai mare decât mine când am plecat la facultate. După ce învățasem o vreme la un liceu internațional, urma să studiez Literatura și Lingvistica Limbii Engleze, la Universitatea din Amsterdam.
Un salt brusc într-o lume complet nouă, într-o cultură diferită și într-un sistem academic în care mi-am dezvoltat atât gândirea critică, cât și încrederea în mine, în ideile mele și în potențialul meu profesional.
Plecarea la studii în străinătate, cocktail de entuziasm și frici: drumul unei profe de engleză, fostă studentă internațională
Dar încrederea în sine n-a fost mereu cu mine. În ultimul an de liceu, nu știam încotro mai departe, la facultate. Simțeam că everyone else has got it figured out și că riscam să rămân în urmă. În față mi se arătau multe căi profesionale atractive: și când ai mai multe opțiuni și interese, e foarte greu s-o identifici pe cea mai potrivită pentru tine.
Fascinată încă din copilărie de limbile străine, simțeam că drumul meu era legat de engleză. În fond, engleza mi-a fost acasă toată viața: scrisul în engleză era pură terapie, engleza mi-a adus în viață prieteni din alte țări, acces la informații de peste tot din lume.
După multă introspecție, multe conversații cu cei din jur, sute de descrieri de programe universitare citite (și chiar și mai multe liste pro și contra făcute!), am ales să studiez materia mea preferată. Cea la care și excelam. La examenele internaționale m-am simțit ca peștele în apă: le-am trecut cu succes și fără stres.
Dar, ca în orice poveste cu întorsături de situație, provocările unui nou început n-au încetat să apară. Am fost năvălită de tot felul de întrebări.
„Chiar plec la studii în afară. Ce mă fac?”
Cum aleg facultatea? Părinții mei vor fi de acord cu plecarea? Voi avea timp și de facultate, și de un job în paralel? Cum mă voi descurca singură într-o țară străină? Cum îmi voi găsi cazare? Mă voi simți singură?
Ani mai târziu, regăsesc aceleași întrebări, temeri și nesiguranțe în conversațiile cu cursanții mei care se pregătesc pentru examenele internaționale de engleză: „Alex, tu ai păstrat legătura cu prietenii tăi din liceu?”, „Cum îmi voi putea face noi prieteni în străinătate, dacă eu sunt atât de timidă și introvertită?”, „Cât de des te vedeai cu prietenii din alte țări?”. Conversațiile cu ei m-au făcut să conștientizez că, indiferent ce țară alegi și cât de bine cunoști limba engleză, frica unui nou început este prezentă. Și este umană.
Experiența la studii în Olanda m-a învățat că unele frici sunt doar în imaginația noastră, iar altele – spoiler alert – chiar se vor adeveri. Partea bună? Le putem depăși, cu puțin ajutor la momentul potrivit și cu câteva perspective care ne luminează drumul.
Ce m-ar fi ajutat să știu despre intenții și priorități la începutul studenției
Primele mele luni în Olanda au fost pe repede-înainte: navigam printre cursuri predate de profesori care ne încurajau curiozitatea și gândirea critică, mă pregăteam pentru primele examene, făceam proiecte de cercetare în lingvistică și educație. Mai târziu, în anii următori, am fost redactor-șef la o revistă, am făcut un internship în copywriting, am scris licența și am biciclit cât n-o făcusem toată viața. Așa a apărut și prima mare provocare: echilibrul între facultate, studiu individual, job part-time și viață socială.
Aveam multă motivație și entuziasm. Făceam multe. Eram curioasă. Problema? Nu știam cum să identific prioritățile care m-ar fi ajutat în carieră pe termen lung. Privind în urmă, îmi dau seama că mi-ar fi prins tare bine să fac schimb de idei cu o persoană care înțelege că, în realitate, lucrurile stau diferit față de ce scrie în cărți sau în broșuri. Spre exemplu, eu am învățat pe propria piele că este esențial să lucrezi cu intenție și direcție pentru a-ți maximiza șansele de a găsi job-ul potrivit după facultate.
Ceea ce nu mi-a spus nimeni în timpul facultății, și am aflat mai târziu, este faptul că aș fi putut fructifica toate contextele și proiectele pentru a-mi crea natural un network și un brand personal care să mă susțină mai apoi, în carieră.
Când simțim engleza, legăm conexiuni umane
În toți anii de facultate, țineam legătura cu prieteni care studiau în UK sau în alte țări – iată, acesta e semnul că prieteniile pot rezista și când fiecare studiază în altă țară!
„Alex, eu când am ajuns în Londra la facultate, nu mai înțelegeam nimic din engleză”, îmi povestea o prietenă despre provocările ei ca studentă internațională. Deși știa engleza la nivel teoretic, prietena mea, la fel ca mulți alți studenți internaționali, simțea că limba era o barieră, și nu o punte. Fiecare interacțiune cu ceilalți era o sursă de stres.
Când cunoașterea limbii engleze se rezumă la lecții de gramatică, e firesc să simți aceste blocaje. Dincolo de stăpânirea gramaticii, pentru mine au fost super importante experiențele – din liceu, din tabere internaționale și nu numai – care m-au expus la alte culturi și m-au adus mai aproape de oameni cu care comunicam doar în engleză. Asta m-a ajutat și la facultate, când m-am împrietenit cu studenți din Olanda și din alte țări. Engleza din viața reală mi-a oferit libertate și conexiune umană. Dacă ar fi să dau o recomandare bazată pe experiența mea și a celor din jur, aceasta ar fi: ca viitor student în străinătate, alege să discuți cu cineva care te ajută să te împrietenești nu doar cu engleza „de examen”, ci și cu engleza vorbită în contexte din viața reală.
Ce (ne) facem cu singurătatea?
Da, experiența de studii în străinătate se poate simți lonely câteodată, chiar dacă te regăsești în noul context cultural și îți place. Tocmai de asta este important să-ți găsești puncte de sprijin în prieteni, în familie și în comunitatea din țara unde vei studia. Un grup bine închegat te ajută să te simți conectat emoțional și să faci față mai ușor perioadelor în care sentimentul de singurătate îți va ciocăni, fie și încet, la ușă.
Și eu, ca multe persoane care trăiesc în străinătate, am simțit, la un moment dat, dorul de casă, de rădăcini. Aveam prieteni, agenda mea era plină de activități care mă țineau în priză, cursurile mă fascinau – și totuși îmi lipsea acel acasă din România.
De aceea m-am și întors în țară după facultate: am simțit nevoia unei ancore. Mai mult, simțeam că pot să am impact aici și să creez pentru cursanții mei un spațiu safe unde nu doar să învețe engleza, ci s-o simtă și să aibă încredere în relația lor cu această limbă.
Cel mai de preț câștig din experiența de studentă internațională
Pentru mine, experiența în străinătate a fost și cu entuziasm, și cu provocări și frici. Și în mijlocul acestei experiențe mi-am găsit atât curajul de a înfrunta provocările, cât și oamenii alături de care am făcut asta. Mă uit în urmă și îmi dau seama că Alex de la 18 ani, cu valiza mai mare decât ea, urma nu doar să studieze în Olanda, ci și să devină, din acel moment, profa care este astăzi. Profa care creează un spațiu safe unde viitorii studenți internaționali nu doar învață engleza pentru examene, ci și simt și trăiesc engleza în contexte reale.
