În cadrul unui proces civil recent desfășurat în Statele Unite, Dr. Anna Lembke, psihiatru la Universitatea Stanford și autoare a volumului „Dopamine Nation”, a descris rețelele sociale drept un „drog de intrare” pentru tineri. Mărturia sa oferă o perspectivă științifică esențială pentru cadrele didactice și părinți, explicând de ce utilizarea excesivă a platformelor digitale nu este doar o problemă de gestionare a timpului, ci una de dezvoltare cerebrală.
Termenul de „drog” este utilizat aici în sens larg, referindu-se la modul în care platformele sunt proiectate să declanșeze eliberări masive de dopamină, modelând creierul tinerilor într-o perioadă de maximă vulnerabilitate.
Cortexul prefrontal și „frâna” biologică a elevului
Conform explicațiilor oferite de Dr. Lembke, cortexul prefrontal este regiunea cerebrală responsabilă pentru „gratificarea amânată” și evaluarea consecințelor viitoare. Această zonă funcționează ca un sistem de frânare al creierului, permițându-ne să spunem „ajunge”.
Vezi și Copiii sub 16 ani vor avea acces la reţele sociale doar cu acordul părinţilor
Problema majoră în mediul școlar este că dezvoltarea acestui cortex nu se încheie până în jurul vârstei de 25 de ani. Atunci când elevii sunt expuși la algoritmi care oferă recompense imediate (like-uri, notificări, conținut video scurt), sistemul lor biologic de auto-control este suprasolicitat. Imaturitatea biologică îi face pe adolescenți să își asume riscuri online și să dezvolte comportamente adictive mult mai rapid decât adulții.
Impactul asupra procesului de învățare și stării de bine
Utilizarea intensă a platformelor precum YouTube, Instagram sau TikTok de la vârste fragede are ramificații directe asupra performanței școlare:
Diminuarea atenției susținute: Dependența de stimulii rapizi face ca sarcinile școlare care necesită efort prelungit să pară neatractive sau extrem de dificile.
Probleme de imagine corporală și anxietate: Comparația constantă cu standardele nerealiste de pe rețelele sociale duce la o scădere a stimei de sine, un factor critic în capacitatea de integrare socială a elevului.
Deprivarea de somn: Nevoia de a verifica notificările perturbă ritmul de odihnă, afectând direct capacitatea de memorare și procesare a informațiilor în timpul orelor de curs.
Rolul școlii în gestionarea expunerii digitale
Mărturia Dr. Lembke subliniază responsabilitatea platformelor, dar deschide și o discuție despre rolul instituțiilor de învățământ. Școala rămâne unul dintre puținele spații unde se pot implementa „pauze de dopamină” – perioade în care elevii interacționează fără mediere digitală.
Vezi și Salvați Copiii: accesul la rețelele sociale trebuie regândit în România. De ce și cum?
Înțelegerea mecanismului biologic din spatele utilizării rețelelor sociale permite cadrelor didactice să abordeze problema nu prin interdicții punitive, ci prin strategii de educație digitală bazate pe neuroștiință. Recunoașterea faptului că mediul digital funcționează pe principiul unui drog neurochimic este primul pas în protejarea sănătății mintale a noilor generații.
