În sistemul de educație, mulți elevi sunt etichetați greșit ca fiind „leneși” sau „nepăsători” atunci când rezultatele lor nu reflectă efortul depus. În realitate, un procent semnificativ de copii trăiesc cu dificultăți specifice de învățare (DSI). Acestea nu sunt boli, ci diferențe în modul în care creierul procesează informația. Iată cum le identificăm și cum le putem gestiona corect.
Ce sunt, de fapt, aceste dificultăți?
Dificultățile specifice de învățare sunt tulburări de origine neurologică ce afectează abilitățile de bază: cititul, scrisul sau calculul matematic. Este esențial de înțeles că acestea nu au nicio legătură cu nivelul de inteligență al copilului. Adesea, acești elevi au un IQ mediu sau peste medie, dar întâmpină un „blocaj” în decodarea simbolurilor.
Tabloul clinic: Dislexia, Disgrafia și Discalculia
Dislexia (Tulburarea de citit)
Este cea mai cunoscută formă de DSI. Ea afectează capacitatea de a recunoaște cuvintele și de a face legătura între sunete și litere.
Semne de alertă: Citit lent, sacadat; omiterea sau inversarea literelor (ex: „b” în loc de „d”); dificultăți în a sintetiza un text citit; oboseală extremă după câteva minute de lectură.
Disgrafia (Tulburarea de scris)
Afectează atât actul motor al scrierii, cât și organizarea gândurilor în scris.
Semne de alertă: Scris ilizibil sau extrem de neregulat; dificultăți în menținerea distanței între cuvinte; oboseală sau durere la nivelul mâinii; greșeli de ortografie constante, în ciuda cunoașterii regulilor gramaticale.
Discalculia (Tulburarea de calcul)
Este echivalentul dislexiei, dar în domeniul numerelor.
Semne de alertă: Dificultatea de a înțelege conceptul de cantitate; probleme în memorarea tablei înmulțirii sau a secvențelor numerice; confuzie între semnele matematice (+, -, x); dificultăți în estimarea timpului sau a distanțelor.
Acalculia: O distincție importantă
Spre deosebire de discalculie (care este prezentă de la începutul dezvoltării), acalculia reprezintă pierderea abilităților matematice deja dobândite, de regulă în urma unei leziuni neurologice suferite la orice vârstă. În context școlar, cel mai des întâlnim discalculia.
Tabel comparativ: Semnale de alarmă pe cicluri școlare
| Etapa școlară | Indicatori Dislexie/Disgrafie | Indicatori Discalculia |
|---|---|---|
| Grădiniță/ Pregătitoare | Întârzieri în vorbire, dificultăți la rime. | Greutate în a număra obiecte sau a recunoaște cifrele. |
| Ciclul Primar | Confundarea literelor, scris „în oglindă”. | Folosirea degetelor pentru calcule simple mult timp. |
| Gimnaziu | Evitarea cititului cu voce tare, dificultăți la limbi străine. | Probleme mari cu logica problemelor și fracțiile. |
Rolul cadrului didactic și al părintelui
Diagnosticarea nu se face „după ochi”, ci prin evaluare clinică de către un psiholog specializat sau logoped. Odată confirmată o dificultate de învățare, soluția nu este „mai multă muncă prin aceleași metode”, ci adaptarea metodelor:
- Timp suplimentar la teste și examinări.
- Folosirea tehnologiei: Tastarea în loc de scris de mână, software-uri „text-to-speech”.
- Evaluare orală: Acolo unde scrisul sau cititul reprezintă bariera, nu cunoștințele.
Identificarea timpurie este cheia succesului. Un copil care înțelege că dificultatea sa are un nume și că nu este „defect” își va păstra stima de sine și va găsi strategii alternative pentru a reuși. Rolul nostru, ca educatori și părinți, este să le oferim instrumentele potrivite pentru a naviga prin sistemul de învățare.
- Publicitate -
