Deşi mulţi părinţi sunt tentaţi să creadă că profesorii şi şcoala sunt de vină pentru performanţele scăzute ale copiilor la învăţură, specialiştii susţin că, de fapt, educaţia primită acasă este principalul factor care influenţează notele din catalog. Comunicarea activă dintre părinţi și profesori poate schimba semnificativ rezultatele.
Mulţi părinţi s-au obişnuit să arunce vina pe sistemul de învăţământ, pe pregătirea insuficientă a cadrelor didactice, pe lipsa de metode şi tehnici de predare adecvate zilelor noastre. Ce pierd din vedere, însă este faptul că ei sunt principalele figuri adulte la care se raportează inconştient la odraslele lor, faţă de care ar trebui să se comporte cu mai multă responsabilitate.
Cercetarile au confirmat în acest sens că atunci când părinţii sunt implicaţi în activităţi de parteneriat cu școala,rezultatele obţinute de elevi sunt mai bune, iar rata eșecului școlar este mai scăzută.
Implicarea activă a părinţilor nu înseamnă doar aflarea veștilor proaste despre activitatea școlară a copiilor
Una dintre problemele pe care profesorii o ridică în permanenţă este aceea a lipsei de interes și de implicare din partea părinţilor pentru procesul educativ atât școlar, cât și extrașcolar.
Se întamplă ca părintele să se intereseze de activitatea copilului atunci când sunt probleme foarte mari, când dirigintele sau profesorul reușește să intre în contact cu acesta și ajunge la școală pentru a constata un „dezastru”. Ședinţele cu părinţii sunt o formalitate deoarece la acestea, de regulă, ajung părinţi ai căror copii nu au probleme de natură școlară sau disciplinară.
Cu greu se înţelege că procesul educativ și adevărata performanţă se obţine și prin implicarea activă a părinţilor nu doar pentru aflarea veștilor proaste despre activitatea școlară.
Părinţii și școala – parteneri în procesul educaţional
Pentru părinţi, școala e momentul în care ei trec de la statutul de primi educatori (familia fiind prima şcoală a copiilor) la cel de parteneri ai şcolii. Aceasta nu înseamnă că rolul părinţilor în educaţia copiilor s-a încheiat, ci doar că începe o nouă etapă în care părintele împarte acest rol cu învăţătorul, iar mai târziu cu profesorii. Părinţii continuă educaţia copiilor în familie, dar odată cu începerea şcolii apare nevoia de colaborare cu aceasta, chiar de implicare activă în cadrul ei.
Citește și: Consiliul Național al Elevilor sesizează „abuzuri” privind obligativitatea uniformei școlare
Atunci când cele două medii educaţionale (şcoala şi familia) se completează şi se susţin, ele pot asigura într-o mare măsură o bună integrare a copilului în activitatea şcolară, dar şi în viaţa socială. Cercetările realizate în domeniul educaţiei arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, se observă o îmbunatăţire a performanţelor elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, precum şi reducerea ratei de abandon şcolar sau chiar a scăderii delincvenţei juvenile.
Părinţii așteaptă prea mult de la școală și nu fac mai nimic pentru dezvoltarea unei relaţii mai strânse
Daca evoluţia copilului nu este urmarită constant, atât la școală cât și în mediul extrașcolar, nu se pot controla eventualele carenţe și dereglări în procesul de formare și integrare socială. Simpla motivare a lipsei timpului, a oboselii din cauza programului încărcat nu este o scuză valabilă care să justifice nepăsarea și neimplicarea.
Pentru părinţi școala este singura responsabilă de educaţia copiilor, iar dezinteresul părinţilor poate nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la orele de curs.
Profesorul este interesat să știe mai multe despre situaţia pe care elevul o are acasă, despre preocupările și modul de viaţă al acestuia. Câteva ore pe zi la școală nu sunt de ajuns pentru a descoperi talentele și abilităţile copilului în condiţiile în care se lucrează cu aproximativ 30 de elevi. De aceea informaţiile pe care le oferă un părinte despre propriul copil sunt vitale și de un real folos, înlăturând multe bariere între profesor și elev.
Schimbul de informaţii între părinţi și profesori este de un real folos în depistarea timpurie a problemelor
Schimbul de informaţii privind copilul trebuie să presupună reciprocitate între profesor și părinte. Frecvenţa și consistenţa acestui schimb de informaţii se dovedește de cele mai multe ori un test dificil de trecut pentru fiecare participant.
Fără implicarea și ajutorul părinţilor, sistemul educativ nu își găsește singur căile prin care își poate îmbunătăţi performanţa și modul de lucru.
Observarea sistematică acasă sau în mediul școlar a copiilor este de real folos în depistarea din timp a problemelor de comportament sau de adaptare la sarcinile școlare. Cunoașterea acestora permite adoptarea unui program și a unor metode adecvate, fiind mai ușor să previi decât să corectezi problemele deja instalate.
În concluzie, pentru a putea asigura educarea copiilor în cele mai bune condiţii e nevoie ca toţi factorii implicaţi în procesul educaţional să formeze o echipă în care fiecare ştie ce are de făcut şi îi acordă partenerului respectul şi încrederea cuvenită.
Surse foto: www.huffingtonpost.com
