Eram într-o zi de vacanță, o zi de vară cu adevărat.
Un fluture rândunică se așezase pe mușcata roșie de la fereastra mea.
Zilele acestea toride zburau pe aripile lui mai iute ca vântul… Un zbârnâit de telefon ca un bondar zgomotos,mi-a atras atenția.
Gânduri sincere de copil exprimate prin mesajul lui Alex către doamna educatoare Emanuela Dan
Tocmai vroiam să citesc din cartea mea de vacanță, dar mesajul de pe telefon mi-a schimbat gândul: „Doamna, îmi pare rău că nu mai sunt cu tine și de aceea vă spun că vă iubesc!”.
Era un mesaj primit de la Alex, un băiat cu ochii mari și căprui, cu râs de ștrengar, inteligent și pus mereu să caute, să descopere ceva.
Părerea de rău a unui copil sensibil și generos, de șase ani, care prea curând ,merge la școală. Și ca el sunt și ceilalți din clasa mea, mai ales fetele, au plâns la serbarea de sfarșit de an școlar, dar el, Alex s-a abținut atunci. Acum, spunea mama lui, a ținut să-mi trimită acest mesaj.
La lecții era genul care anticipa ce vroiam să spun, nerăbdător se ridica victorios și concluziona: „asta pentru că…” și găsea explicația. Apoi eu mă foloseam de cuvintele lui ca de un artificiu, pentru a complica cursul lecției.
Mesajul lui m-a făcut să lăcrimez, acum, când nu mă vedea nimeni și nu la serbare, atunci ca să nu mă simtă ei. Căci știți cum le transmitem noi starea noastră, iar în după-amiaza aceea, mi-au revenit în minte chipurile lor de copii, ale tuturor și mi-a părut nespus de rău. Rău că li se ia un an terminal important de grădiniță, un an în care avea și munca noastră o finalitate și se vedeau rezultatele mult mai evident.
Lucrând și ca învățătoare zece ani, m-am simțit ca și când cineva ar fi spus, „gata, clasa a patra nu o vei mai avea la anul. Și atunci ce lucru îngrozitor ar fi fost și pentru mine și pentru copii! Am scris multe argumente în favoarea grupei pregătitoare la grădiniță, de ordin fiziologic, afectiv, emoțional, argumentul spațiului educațional ideal în grădinițe, argumentul copilăriei furate fiind cel mai elocvent! Nu pentru că doamnele învățătoare nu s-au străduit să le ofere copiilor tot ce le trebuie, cu mult talent și dragoste, dar totuși nimic nu poate înlocui grădinița…
I-am trimis și eu lui Alex un mesaj: Te aștept la toamnă cu frățiorul tău, Cătuț, cum îl alinți tu, să te mai joci și tu la grădi cu el… și să știi că și mie îmi pare rău și o să-mi fie dor de voi!”
Scris de Dan Emanuela Alice, profesor învățământ preșcolar Grădinița step by step „Raza de soare”, Ploiești.
