Sub ochii noștri, limba noastră ”cea de toate zilele” a cam dispărut din scolile din România. Bineînțeles, limba se îmbogățește constant și acest lucru este foarte bine, deopotrivă necesar și imperativ, însă să nu uităm că limba este primul semn al degradării unei societăți.
În limbajul de specialitate, fenomenul poartă numele de anomie, iar degradarea limbii este prima treaptă a acestui fenomen complex. Practic limba este liantul care asigură identitatea noastră și conferă legitimitate tradiției noastre ca popor, ca stat dacă doriți! Un stat tânăr ce-i drept dacă comparăm situația cu alte state europene.
De ce totuși scoala(și mă refer aici la toate intituțiile conexe, auxiliare ale statului român) nu ia în considerare acest lucru și ne oferă ca la fast food aceeași shaorma cu ”de toate” cu care ne-am tot obișnuit! La ce mă refer mai exact?! Firește la reforma în educație, la politici educative și la întreagă pleiadă de ”societăți civile”(ong-uri/asociații din domeniul educației) care apără limba română asemeni celor din rezistența anti-comunistă din Făgăraș(adică cu arma în mână prin Carpați) și practic asteaptă să curgă robinetul public.
Istoria ne calcă în picioare!
Ce vor învăța copiii noștri la școala românească când nici noi nu ne mai respectăm limba. Să amintim de Basarabia, de deportări, de zona Timocului, Cernăuți. Zic că oricum e prea mult cu toate că acolo este istoria noastră sângeroasă și încă sângerândă.
Profesorii decât să abordeze un stil cool sau din contră melancolic la clasă, mai bine ar pune mâna pe niște biblioteci. Poate încep cu istoria. Poate așa vor înțelege ce înseamnă limba română și ce a însemnat limba pentru noi români, o limbă pe care astăzi o disprețuim și o călcăm în piciore.
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
PS: Acest articol nu vine dintr-o convingere puristă asupra problemei limbii române.
PURÍSM s.n. Tendință exagerată și formalistă de a înlătura din limbă toate elementele socotite străine. ◊ Purism estetic = tendință în arta modernă de restaurare a reflectării obiectelor în simplitatea lor arhitecturală și în autenticitatea lor. [< fr. purisme, cf. germ. Purismus].
Autor: Alexandru Filimon
