Curricula scolară este puțin darnică cu generațiile tinere care ajung mai degrabă să fie educate de internet (care în sens metaforic simbolizează un oraș unde se regăsesc și biblioteci și bordeluri) și de modele de eroi surogat ce izvorăsc mai mult din realitatea virtuală decât cea fizică.
Vorbim despre viitorul joburilor, un viitor prezent pe multe buze ale politicienilor europeni sau români care întârzie să se concretizeze. Fricțiuni, presiuni, tensiuni, motive se pot inventa cand imaginația există mai mult pentru a justifica eșecul decît succesul.
Piața muncii este percepută mai mult ca o junglă
Nu arătăm cu degetul, dar nici nu putem întoarce privirea când regele este gol fără chiloți.
Piața muncii în acest context este percepută mai mult ca o junglă (înțeleasă în logica care pe care) unde instinctele și anti-selecția dictează în detrimentul competiției sau al meritocrației. Știu că este un subiect sensibil, chiar ideal, dar contează intenția noastră de a privi lucrurile cu luciditate, cu speranță și de a activa cu voință fermă.
Fatalismul și abulia noastră nu sunt un bun imuabil al culturii din care facem parte, o constantă a unui background cultural defectuos. În fond, de ce să nu privim lucrurile ca o sincopă istorică și atât?
Explicaţia ar fi tendinţa noastră, sau mai degrabă năzuinţa noastră de a muta munţii din loc cât se poate de repede. Scade răbdarea de a construi temeinic. Cu puţină înţelepciune putem depăşi acest cadru de încremenire idealistic. Cum ne pregătim pentru revoluţie?
Aș invoca un vechi principiu britanic care spune că în viață este bine să treci cu urechile ciulite la maxim și cu gura închisă. Aici nu se pune problema de cenzură ci de o capacitate, de o propensiune, de a asculta, de a înțelege anumite evoluții ale societății, de a fi sensibil la o anumită dinamică care scapă multora dintre noi din considerente diverse ce țin de cotidian.
Autor: Alexandru Filimon
[…] Citește și Cronos și copilul, revoluția și tranziția! Partea a doua! […]