”Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile finite și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe, de perfecțiune”, spunea Francesco Orestano.
Citiți și Adolescența este o a doua naștere
Într-adevar, câte reușim să facem doar în copilarie, câte reușim să vedem și să-nțelegem din acest castel în care regii sunt copiii.
Copilăria e începutul tuturor începuturilor, e începutul primelor zile de viață, începutul primei iubiri și a primei prietenii.
Miracolul oricărei copilării este că, oricât de apăsătoare ar fi împrejurările în care se petrece, sufletul copilului păstrează o inocență sub atingerea căreia totul împrumută ceva din farmecul unui basm, și chiar dacă odată cu trecerea anilor, inocența se va pierde, ceea ce rămane va fi memoria intactă a întâmplărilor trăite în acea vreme.
Copilăria este o lume duioasă, dulce, lină, fermecată în care orice se poate întâmpla. La vârsta aceasta suntem cei mai apropiați de Dumnezeu. Ne putem întâlni oriunde cu un balaur cu șapte capete sau trei zmei care au răpit de la palat trei prințese. Ne credem vrăjitori și totodată credem în sacul moșului, plin de jucării, credem în iepurașul de Paști, care ascunde ouăle de ciocolată frumos colorate în iarbă, sau ne speriem când auzim că vine ,,bau-bau“dacă nu dormim.
Copilăria și învățăturile ei
Jocurile copilăriei vor rămâne și ele întipărite în mintea voastră. Cine nu s-a jucat măcar o dată „De-a v-ați ascunselea” , „Șotron” , „Elastic” sau „Țară-ţară, vrem ostaş”!? Acestea sunt doar câteva dintre jocurile pe care poate generațiile de acum nu le știu.
„Un copil poate să înveţe oricând un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stai locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce îşi doreşte.” – Paulo Coelho
sursa: yupi.md
