Sportul românesc, la răspântie? Iată ce spune profesorul universitar Ion Eparu, membru în comisia de învățământ din Camera Deputaților
Ieri, la Sala Rapsodia de la Hotelul Intercontinental, Ministerul Tineretului și Sportului a organizat o dezbatere publică vizând modificările Legii nr. 69/2000 – Legea Educaţiei Fizice şi Sportului.
Intervențiile au fost transmise în direct, de aceea nu mă voi opri asupra elementelor tehnice, ci aș vrea să prezint doar câteva considerații personale despre acest eveniment.
De la început vreau să precizez că forma modificată a legii prezentată de Ministerul Tineretului și Sportului este departe de a fi agreată de mulți oameni de sport, unul dintre cei mai vehemenți ”adversari” fiind chiar președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Alin Petrache.
Există două mari idei care au captat dezbaterile. Prima se referă la cât și cum se poate implica administrația publică locală în susținerea sportului în general și a celui de performanță în special (art. 18).
A doua idee majoră este aceea a împărțirii federațiilor în două mari categorii: federații sportive naționale și federații sportive. Bineînțeles, au fost intervenții și pe alte idei, unele remarcabile, din punctul meu de vedere, pe teme juridice, cu privire la modul greșit de folosire a unor termeni de specialitate în textul legii.
Întrunirea, deși utilă și așteptată de lumea sportivă, a fost neinspirat programată, din moment ce mulți responsabili de la vârful sportului românesc erau deja în drum spre Rio.
S-a observat foarte clar că anumite federații sportive se consideră a fi mai ”aparte”, fapt de natură să genereze un anumit tip de atitudine în luările de cuvânt.
M-a surprins neplăcut, de asemenea, faptul că responsabili ai unor federații care cândva asigurau grosul delegației noastre olimpice, dar care acum nu trimit niciun sportiv la Rio, au găsit vinovații oriunde în altă parte în afară de propria ogradă.
Au fost și intervenții din care s-a desprins ideea, pe care aș vrea s-o subliniez aici, că, deși banii sunt extrem de importanți în sport, ca de altfel în orice domeniu, nu reprezintă întotdeauna primul criteriu de departajare.
În ciuda faptului că deja o parte a delegației noastre este la Rio, în sală au fost extrem de multe nume grele ale sportului românesc, de mai demult sau de mai curând. I-aș aminti pe Ion Țiriac, Ilie Năstase, Vasile Stîngă, Alexandru Dedu, Camelia Potec, Doina Melinte și mulți alții față de care-mi cer scuze că nu-i pomenesc nominal. De aici, din această prezență, dar și dintr-o atitudine ușor deplasată a doamnei Violeta Alexandru, Ministru pentru Consultare Publică și Dialog Civic, cea care a condus dezbaterile, s-au ivit și momentele neplăcute, destul de multe, ale dezbaterii.
Ca un veritabil ”tehnocrat”, venită pe post în urma presiunii străzii, doamna ministru nu a înțeles că are în față atâția oameni dăruiți cu har cât nu putea să cuprindă Domnia Sa.
A le interzice în mod brutal și lipsit de orice respect să vorbească, să-și exprime ideile care i-au călăuzit poate o viață întreagă, a fost mai mult decât o lipsă de înțelegere a unei situații.
Sper ca directorul din Ministerul Educației care și-a ”permis” în timpul intervenției să fie mai hotărât atunci când a solicitat să fie lăsat să-și termine ideea să nu suporte vreo consecință.
Altfel, a rezultat că întâlnirea a fost tratată cu oarecare lipsă de respect de cei care urmează să decidă soarta sportului votând legea, de vreme ce din cele două comisii de specialitate din Senat și Camera Deputaților au fost în sală doar patru persoane: senatorii Ecaterina Andronescu și Ilie Năstase, respectiv deputații Sorin Iacoban și subsemnatul.
Probabil că mulți dintre colegi au urmărit la TV dezbaterile, dar ar fi fost cu totul altceva dacă prezența noastră ar fi fost mai numeroasă în sală.
În opinia mea, lumea sportului e divizată. Și cred că legea, așa cum este ea în momentul de față, are șanse minime să treacă.
P.S.
Niciodată nu mi-am exprimat public opinia despre Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal.
Ieri l-am auzit însă vorbind, în două intervenții, și am înțeles de ce i-a ”sedus” pe cei din federație pentru a-l vota ca președinte.
Nu știu cât fotbal a jucat la viața lui, dar cu siguranță are o forță oratorică deosebită, care se bazează nu doar pe un talent înnăscut, ci și pe o documentare extrem de laborioasă.
sursa: eparuion.ro
